Cred că cel mai greu lucru este să te uiți la tine însuți. Suntem obișnuiți să ne raportăm la ceilalți, cu ceilalți, prin ceilalți… Dar unde suntem noi?
Zilnic privesc oameni care nu știu să se privească, care nu se văd sau se văd prin ochii celorlalți. Cred că puțini oameni știu să-și simtă emoțiile, să le deslușească și să-și vadă nevoile.
E un non-sens, însă nu mulți dintre noi știm cine suntem. A te uita în interiorul tău, a-ți privi vulnerabilitățile, a ți le accepta… e greu. Ești ocupat să fii ce vor alții, însă cât de greu este să ții măștile și cât de neviață este viața fără autenticitate?
Frica paralizează spiritul, îl încătăușează, „trebuie” este un verb bine băgat în ADN și nu realizăm că „este nevoie” este cel corect și uman, care te face să-ți vezi nevoile, nu pe ale altora.
Este multă durere, dar ea este o obișnuință și atunci este asimilată. Fă un pas înapoi și îndrăznește să te uiți la tine, în tine, și vezi-te cu bune și cu rele, acceptă-te și ascultă-ți nevoile.
Atunci când hrana sufletului este adevărul, cel cu bune și cu rele, atunci liniștea și tihna își fac loc în viața ta. A trăi este un dar, însă felul cum trăiești este cel care dă valoare darului.
- Psihoterapeut Roxana Nicolae © 2025