Sari la conținut

Despre suferință, credință și vindecare interioară

Exista, daca vreti, un filon de suferinta in ADN ul acestui popor... Apropierea de Dumnezeu ar fi trebuit sa fie cu inima deschisa si cu..

Un filon de suferință în ADN-ul acestui popor

Exista, daca vreti, un filon de suferinta in ADN ul acestui popor… Apropierea de Dumnezeu ar fi trebuit sa fie cu inima deschisa si cu incredere, nu cu frica… Atata timp cat frica sta intre om si Dumnezeu, ego ul va purcede a face ce stie si ce crede de cuviinta…

Nimic din ceea ce ne este dat nu este degeaba. Totul este un ajutor in a intelege scopul fiintarii noastre. A te certa cu Dumnezeu este ca si cum te ai certa cu calea ta.

Nimic nu i intamplator, nimic nu i degeaba. In ultimii ani am inteles ca ceea ce mi se parea ca se intampla rau cu mine, de fapt era sa mi arate ca nu s pe calea mea, ca nu ma iubesc si nu stiu care mi e rostul. Nu pot spune ca acum stiu clar care i calea mea, dar macar nu mai sunt pe langa, cu oameni care nu mi se potrivesc si nu mai sunt in modulul salvatorului, modul care aproape m a dus spre nefiintare.

Puterea căderii și renașterii

Adevarul este ca pana n am cazut in adancul meu, nu mi am vazut suferinta, putintele si neputintele, pana cand n am avut de ales intre a trai si a ma distruge… n am realizat ce mi se intampla, insa, cred cu tarie ca tot ce am trait a fost ca sa ajung acum sa inteleg si sa sustin, insotesc alti oameni.

Experienta de viata face 80% din munca unui psihoterapeut, propria i formare, traversare, vindecare este ceea ce l ajuta sa purceada n aceasta frumoasa chemare.

Am invatat de la viata, de la oamenii care m au izbit de toti peretii, de la copii, de la animale, de la natura, de la propriul meu univers, dar cel mai mult am invatat de la faptul ca am simtit intotdeauna sustinere din afara acestei lumi si am fost recunoscatoare atunci cand am fost parca smulsa din situstii fara iesire doar de un gand sau de o speranta.

Recunosc….am luptat cu moartea, m am certat cu ea, am smuls oameni din bratele ei, insa am simtit ca nu eu am vreun merit, ci eu am fost cea care a fost acolo pentru a actiona. Astazi reusesc sa inteleg ca exista un inceput si un sfarsit si ca este important ca intre cele doua sa reusim sa ne dumirim ce avem de facut.

Orice provocare, in orice forma ar aparea ea, nu este altceva decat o chemare la cunoastere de sine. De aceea astazi sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce viata mi a dat si mi a luat pentru ca stiu ca a fost doar spre binele meu.

Descoperă și..