Credem că ceilalți sunt datori să se lase agresați în fel și chip. Credem că emoția ce urlă în noi trebuie să se răstoarne în capul celor din jur. Ne pierdem vremea și ne lăsăm mintea să rătăcească prin scenarii și nu ne dăm seama cât rău ne facem nouă și celor din jur. Și toate astea pentru că nu reușim să ne înțelegem și acceptăm emoțiile.
Un adult care face un tantrum are în interiorul lui un copil rănit. Un copil care face un tantrum îl face pentru că nu știe să spună altfel ce simte. Tantrumul ar trebui să ne dea de gândit și nu să ne sperie și ar trebui văzută cauza lui. Furia poate foarte bine să fie transformată în energie creatoare sau în motivație și astfel devine combustibil pentru fericire, pe când, dacă îi dăm frâu liber, este nimic altceva decât o pustiire sufletească… Imaginea care-mi vine în minte este a unei holde aurii cuprinse de flăcări. Și nu-i doar atât, ci are repercusiuni și în corpul fizic. De aceea este bine să știm să o canalizăm.
Unii oameni dansează sau ascultă muzică, alții bat la tobe sau lovesc un sac de box, alții aleargă kilometri și multe alte alternative care ar putea intra în definiția de manageriere a furiei.
La baza furiei este întotdeauna o nevoie, iar dacă acea nevoie ar fi descoperită… furia s-ar evapora.
- Psihoterapeut Roxana Nicolae © 2025