Scriu dintr-un loc în care emoția respiră înaintea rațiunii. Cuvintele mele nu sunt doar fraze – sunt punți, oglinzi, refugii...conștientizări. Le caut cu grijă, le așez cu sens, ca pe niște fire invizibile care leagă sufletul de înțelesurile adânci ale vieții.

Sunt autoarea volumului „Stihuri și scriituri pentru o lume mai bună”, o carte care s-a născut din tăceri, răni vindecate și dorul de a spune ceea ce rămâne de multe ori nerostit. Acolo unde psihoterapia însoțește, scrisul atinge. Uneori răscolește, alteori mângâie. Mereu ascultă.

Scriu despre relații, doruri, copii interiori, despre femeia care se caută și renaște ca pasărea Phoenix din propria cenușă. Despre întrebări fără răspuns și răspunsuri care se cer trăite, nu înțelese.

Pentru mine, scrisul este tot o formă de terapie – este alchimic- o formă de terapie care circulă liber, între mine și ceilalți și care, atunci când este primit cu inima deschisă, poate aduce acasă chiar și cele mai rătăcite bucăți din noi.